Scurt istoric al Bisericii Sfântul Gheorghe – Andronache

Biserica Sfântul Gheorghe – Andronache se află aşezată în partea de răsărit a Capitalei, stră­juită de Pădurea Andronache şi râul Colentina, enoria ei învecinându-se la răsărit cu paro­hia Uniunea Voluntarilor, la apus cu parohia Sf.Vineri – Colentina, la nord cu Pădurea Andronache, pe liziera căreia trece calea fera­tă Bucureşti – Constanţa, iar la sud cu parohiile Înălțarea Sfintei Cruci și Ion Creangă.
Biserica are o vechime de 110 de ani, fiind construită pe moşia lui Gheorghe Niculescu-Andronache, fonda­torul iniţial al bisericii de la care a căpătat numele de Andronache.
Primele locuinţe în cartierul Andronache au apărut în ju­rul anului 1900, după construcţia bisericii care a fost zidită lângă conacul moşiei fondatorului şi lângă o clădire ce era folosită drept cazarmă la acea vreme şi mai târziu a fost transformată în Şcoală primară a cartierului Andronache.
La început, locuinţele enoriaşilor au fost modeste şi legate între ele de drumuri neamenajate, iar co­municarea cu capitala era foarte greoaie, având de mers 4 km distanţă până la marginea capitalei, respectiv „Bariera Moșilor”.
Biserica Andronache a cărei construcţie a fost în­cepută în anul 1899, a fost terminată în anul 1905, purtînd hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – după numele cti­torului Gheorghe Niculescu Andronache. În același an a fost terminată și pictura bisericii, realizată în stil neoclassic, în ulei, de pictorul italian Oreste Cantini.
Acest sfânt locaş a fost ridicat cu osteneala evlavioaselor familii Alexandra Gh. Ioanin şi sora sa Elena Vlădoianu, ca o împlinire a dorinţei arzătoare a dreptcredincioşilor părinţi: Eufrosina şi Gheorghe Niculescu-Andronache.
Biserica construită în stil bizantin, impunătoare prin armonia formelor și volumelor se înscrie în categoria bisericilor cu formă de cruce cu trei turle, dintre care una pe naos și, două mai mici, pe pronaos.
La intrarea în biserică patru stâlpi susţin un fru­mos baldachin din piatră, pe bolta căruia este pictat pe Sf. Ierarh Nicolae, în mijloc, iar în dreapta şi în stân­ga câte un porumbel în zbor, spre cerul înstelat. Deasupra pisaniei se află icoana Sf. Mucenic Gheorghe-călare pe cal alb, omorând fiara, iar în dreapta şi în stânga cei doi mari Apostoli Petru şi Pavel, lucrare executată în mozaic de pictorul Ion Vasu.
Suprafaţa construită a bisericii este de 300 m.p., înălţimea de circa 30 m. Fațadele sfântului locaş sunt ornamentate în cărămidă şi piatră de Albeşti sculptată cu motive proprii stilului brâncovenesc.
Biserica are un aspect majestuos, monumental, dominând întregul cartier prin înălţimea şi fru­museţea ei. Curtea bisericii are 3800 m.p., iar la intrare are o alee pavată, fiind străjuită de tei şi stejari se­culari, brazi , mesteceni, tui etc., aceştia dând un aspect pitoresc.
În partea dreaptă, lângă zidul bisericii, se află mormântul ctitorilor fondatori cu cruce de marmură neagră de Suedia, precum şi stâlpi­şori uniţi cu lanţ forjat. Deasupra mormântului străjuieşte o candelă din fier forjat.
Pictura bisericii a fost restaurată în anii 1934, 1966, 1978, 1987, când s-au consolidat şi cele două turle degradate de mişcările seis­mice. Între anii 1975-1977             fațadele bisericii au fost reparate, decapându-se până la cărămidă vechea tencuială și tencuindu-se din nou, dar respectându-se cele două brâie de cărămidă în colt care încadrează alte două brâie din marmură sculptată. La acestea s-au adăugat cinci brâie din cărămidă aparentă care dau o notă distinctă întregului ansamblu monumental.
Mobilierul (stranele, catapeteasma etc.) au fost executate din lemn de stejar şi mahon sculptat de un enoriaș al parohei, sculptorul Tudor Gheorghe. De asemenea amvonul şi scara ce urcă la etaj, executate din stejar şi fier, sunt de o frumu­seţe rară.
Se cuvine a se face precizarea că Sf. Biserică se află zidită pe partea de moşie a d-nei Alexandru Gh. Ioanin, care a şi primit din par­tea Patriarhului MIRON Diploma de ctitor în anul 1934. În anul 1920 Sf. Biserică a fost donată Mitropoliei Ungrovlahiei cu toate odoarele şi mobilierul său, conform actului de donaţie nr.17395/1520, cuprinzând şi curtea bisericii – 3800 m.p., cu cimitirul în suprafaţă de 45 000 m.p., care se află la o distanţă de 1 km de biserică.
La 25 martie 1920 Sf. Biserică a fost sfinţită şi dată cultului pentru nevoile religioase ale eno­riaşilor. În anul 1931 cei doi ctitori ai săi au construit casa parohială.
În anul 2001 au fost terminate lucrările la clo­potniţă şi pavată curtea bisericii. În anul 2006 s-a făcut o nouă instalaţie termică. În curtea cimitirului parohial s-a ridicat o modernă cantină socială cu o capacitate de 50 de locuri de masă. Aleea de la intrare pe o lungime de 80 de metri a fost pavată.
Preoţii vrednici de pomenire care au slujit la această sfântă biserică au fost: Ioan Burlănescu, Grigore Colăcescu, Gheorghe Năstase, Ion Marinescu, Ioan Rădulescu. În prezent slujesc PC Pr. Paroh Nicolae Dumitaşcu și PC Pr. Ioan Pantilimonescu.
Comitetul Parohial şi Consiliul Parohial în fie­care an organizează excursii cu enoriaşii la diferi­te mănăstiri din cuprinsul Patriarhiei Române.
În cadrul parohiei Andronache este implementat proiectul catehetic „Hristos Împărtăşit copiilor”, urmare căruia săptămânal au loc întâlniri cu copiii din parohia noastră, mai ales că există și o colaborare strânsă cu profesorul de religie din cadrul Școlii Gimnaziale nr. 40.
De asemenea, în toamna anului 2014, a fost înființat Departamentul de Tineret al parohiei Andronache, care are ca obiective apropierea tinerilor de biserică, implicarea acestora în acțiuni misionar-filantropice, în acțiuni culturale și religioase prin organizarea de activități specifice vârstei lor.