În perioada 5-7 septembrie 2016, peste 60 de enoriași ai Parohiei Sf. Gheorghe Andronache au luat parte la un pelerinaj organizat în colaborare cu Agenția Basilica a Patriarhiei Române, la mai multe mănăstiri din Moldova și Bucovina.
Însoțiți de preoții slujitori, Nicolae Dumitrașcu și Ioan Pantilimonescu, pelerinii au plecat la drum cu gândul că vor vedea locuri sfinte, ctitorii mărețe și vor întâlni oameni aleși de la care vor avea câte ceva de învățat. Așteptările aveau să fie cu mult depășite.
În prima zi, pelerinii s-au bucurat de frumusețea și buna rânduială întâlnite la mănăstirile Văratec, Agapia, Secu, Sihăstria și Neamț. Pe lângă informațiile istorice și culturale primite de la ghizii mănăstirilor, credincioșii s-au bucurat și de învățături aducătore de mult folos duhovnicesc.
Cea de-a doua zi a oferit prilejul de a pătrunde în spațiul binecuvântat al cunoscutelor mănăstiri Humor, Voroneț, Moldovița, Sucevița și Putna. Fiecare dintre aceste popasuri a însemnat un plus de istorie, de cultură și de spiritualitate creștină autentică. Cea mai însemnată lecție de spiritualitate și artă creștină a fost „predată” de maica Mihaela Platon, de la mănăstirea Voroneț, care a reușit sa pună la sufletele pelerinilor cuvinte ziditoare, menite să pună pe gânduri și să-i determine pe ascultători să-și dorească să fie mai buni.
Ultima zi a pelerinajului a purtat pașii pelerinilor pe urmele lăsate de domnitorii Mușatini la Bistrița Neamțului, dar și pe la locul de nevoință al Sfintilor Simeon și Amfilohie, la Pângărați. Uimiți de frumusețile naturii lăsate de Dumneze pe Cheile Bicazului și Lacul Roșu, credincioșii au trecut munții spre Ardeal pentru a ajunge la o mănăstire recent ctitorită – Izvorul Mureșului, un monument de artă muntenească în spațiul transilvan.
Cu bucuria că au ajuns în locurile sfinte ale Moldovei unde s-au scris pagini importante din istoria și spiritualitatea neamului românesc, pelerinii au revenit acasa, cu speranța că rugaciunile și jertfele lor au fost bineprimite de Dumnezeu, că cele trei zile nu au fost doar o evadare din cotidian, ci timp sfânt menit să-i schimbe în bine și să-și dorească să rodească în viața lor pacea, bucuria și sfințenia descoperite în periplul lor duhovnicesc.